Una dintre cauzele care au alimentat în ultimii trei ani malformarea percepției morale a societății românești, scindând-o și polarizând-o într-un mod agresiv, comparabil doar cu fesenizarea din anul 1990, este, dincolo de gradul jenant de incultură, analfabetism (dis)funcțional și reală încreștinare (eșuată în zona religiosului de tip magic), proliferarea și prizarea josnicei prese de scandal și denigrare sistematică a tuturor celor ce încearcă să (ne) indice Nordul moral, etic și cultural real.
Peisajul mediatic românesc este azi infestat de toxice efluvii pestilențiale ce răzbat din colcăitoare haznale online sau tv niciodată vidanjate. Din bolgiile lor fetide emană o scelerată propagandă anti-intelectuală, anti-culturală, anti-creștină, anti-europeană, recent anti-ucraineană, expectorată de sub panașul strident tricolor al ipocritei griji de țărișoară, de Biserică și neam, de eroi și martiri ale căror fotografii împodobesc revoltător conturi virtuale mustind de conspiraționism, grobianism și ură.
Recent, aceste personaje ale întunericului, moștenitoare legitime ale vechii subterane securiste, au năvălit necrofag inclusiv asupra postumității dlui Mihai Șora. Un om care lăsase demult în urmă un timp al tinereții în care se înșelase amarnic politic și ideologic (ca și mulți alții, unii ajunși în închisoare, alții nu).
Un cărturar și filosof autentic, un om care înțelesese bine că a greșit cândva și care, intrând pe poarta credinței și a conștiinței morale, se convertise real la firescul și frumusețea discernământului creștin.
A elimina total posibilitatea schimbării lăuntrice a unui om din biografia lui, interzicându-i aprioric șansa de accedere la „pocăința” știută poate doar de Dumnezeu, iată o mostră de crunt anticreștinism și de supremă abjecție deversată obscen pe un anumit, aglomerat trotuar.
Influența manipulatoare a acestor scribi scatofagi a inoculat multor oameni creduli și „informați” de pe rețelele sociale destrămătoare intelectual, o îndoială sinucigașă și o ură desfigurantă inclusiv în vremea pandemiei, când conspiraționismul solzos a creat mutanți hiperactivi și azi, cărora între timp le-a mai crescut însă un agresiv cap de balaur antieuropean care scuipă focul confuziei între suveranitatea națională esențială și suveranismul autarhic inept.
În timp ce mesajul Bisericii rămâne riguros adecvat la realitate, nu cu spatele la ea, numind răul, rău și binele, bine în spiritul și litera Evangheliei lui Hristos, nu ale unei maculaturi apocrife sau misticist apocaliptice, acești adversari feroce ai rațiunii și bunului-simț continuă să emită un bruiaj contrainformațional al cărui efect este grava smintire a celor la care ajunge și urâțirea mentalului colectiv.
Salvarea? Educația!
Informarea din cărți, nu de pe site-uri duhnind de totalitarism, dughinism, găunos naționalism, ortodoxism anti-ortodox și „creștinism” anticreștin.
Lectura Scripturii și a marilor cărți din literaturii lumii.
Cultura și dobândirea spiritului critic, atât de detestate de scribii scatofili incapabili de admirație, alergici la demonstrație.
Exercițiul permanent al lucidității, dublat de cel al încrederii în oameni educați, profesional onest consacrați, capabili să scrie corect, să vorbească politicos, să nu jignească, să nu dezbine, să nu urască.
Dobândirea discernământului prin căutarea, primirea și înțelegerea Cuvântului.
Vasile Bănescu este consilier patriarhal și purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române.
