Spania a reușit, în ultimul timp, să devină o țară tot mai influentă la nivelul Uniunii Europene, rod al unei politici abile și bine coordonate. Profesor de diplomație la Universitatea Oxford, Corneliu Bjola explică, pentru SunMedia, cum ar putea deveni și România un stat-pivot, după model iberic.
România se află într-un con de umbră la nivel european, iar ultimul eșec, legat de spațiul Schengen, nu face decât să confirme faptul că nu știe să-și joace cărțile.
Corneliu Bjola, profesor de diplomație la Universitatea Oxford, este de părere că România nu reușește să-și atingă potențialul, așa cum nu reușește să convingă în Uniunea Europeană. Și asta nu pentru că europenii ar avea ceva cu noi, ci pentru că politicienii și diplomații români nu reușesc să puncteze și să urmeze o politică coerentă.
Exemplul iberic
Aflată mereu în umbra celor două mari puteri europene, Franța și Germania, Spania a inutit că nu le poate concura nici economic, dar nici politic. Dar a găsit o altă cale de mijloc. Printr-o politică abilă, susținută și foarte bine calculată, Spania a reușit să devină un stat- pivot, ceea ce îi asigură un statut aparte în Uniunea Europeană.
„Un stat pivot este un stat care are o anumită greutate economică, militară, diplomatică într-o anumită regiune. Nu este neapărat o mare putere, este mai degrabă un stat intermediar, dar care prin poziția și această capacitate militară, economică, diplomatică poate influența securitatea într-o anumită regiune”, este definiția statului-pivot dată de Bjola.
Timp de foarte mulți ani, Spania nu a părut că știe ce își dorește cu adevărat. La fel ca România, a contat puțin spre deloc la Bruxelles, timp de zeci de ani. Numai că, spre deosebire de România, a știut să profite de banii europeni și să realizeze o absorbție care i-a permis să își dezvolte economica, începând cu infrastructura.
Apoi, ibericii au trecut la pasul următor. Au găsit afinități cu vecina lor mult mai puternică, Franța, și au strâns relațiile cu Parisul. Având și susținerea Franței, a devenit tot mai influentă în Uniunea Europeană.
Tot mai dinamică, Spania a găsit repede interese comune cu diverse state și a venit cu inițiative și cu soluții la problemele comune.
„Spania e un caz interesant pentru că, în ultima perioadă, încearcă să își ridice profilul încheind anumite relații mai bune, bilaterale, cu Franța. Ce este interesant în cazul Spaniei este acest concept care în relațiile internaționale este destul de ignorat conceptul de stat pivot.
Vorbim în relațiile internaționale și în geopolitică de mari puteri, cam acesta este conceptul dominant. În schimb, ideea de stat pivot este oarecum ignorată, pe nedrept aș spune, mai ales că nu oricine poate să fie o mare putere. Statutul de stat-pivot aduce o mulțime de beneficii, chiar dacă nu la nivelul marilor puteri”, susține Bjola.
Spania a înțeles repede acest lucru și a găsit și o cale să își urmeze propriul destin. Totul printr-o politică bine gândită, pe care a urmat-o pas cu pas.
„Aici revenim la discuția cu Spania, pentru că ce poate face un astfel de stat-pivot este să medieze relații între țări care nu par interesate de un anumit subiect sau sunt interesate, dar nu e nimeni să faciliteze acea interacțiune.
De exemplu, în cazul Spaniei, acest stat a reușit, în ultima perioadă, să stabilească niște teme și să atragă în jurul mesei alte state care sunt interesate de temele respective.
Să luăm exemplul problemei migrației. Spania a adunat la aceeași masă țări ca Italia și Grecia, care se confruntă și ele cu aceeași problemă.
Deci ei, spaniolii, coordonează anumite subiecte și datorită faptului că au o anumită statură și o anumită capacitate de a stabili aceste relații. Așa s-au impus oarecum ca un actor important”, explică profesorul.
Însă problema migrației nu a fost singura la care spaniolii au venit cu propriile idei și au mobilizat și alte țări. Ibericii au găsit o altă temă de larg interes și au știut să o speculeze. „Pe problema schimbărilor climatice, Spania a conectat în jurul ei mai multe țări. A început cu țările scandinave, care sunt foarte interesate de acest subiect. A venit cu idei, cu unele soluții, a mobilizat și alte state”, mai spune profesorul.
În opinia sa, statele pivot au și alte reușite: mediază, se inserează într-un anumit context, stabilesc o agendă și datorită capacității lor economice, diplomatice, iar de cele multe ori au o capacitate de a influența și a dinamiza și alte țări. Astfel, statele pivot devin indispensabile oarecum unor constelații de state-actori.
Ce poate face România
Dat fiind succesul Spaniei, România ar avea tot interesul să-i urmeze exemplul. Iar România ar avea atuuri să urmeze o politică asemănătoare și să devină un stat-pivot în Estul Europei.
Citește și: Cum a ajuns Rusia lui Putin vasala Chinei
„Modelul spaniol ar fi interesant de adaptat de România pentru că avem câteva atribute: o anumite poziție, începem chiar să avem o anumită putere economică, undeva în momentul de față s-a ridicat în ultimii 30 de ani.
Să nu uităm că PIB-ul României e undeva la 300 de miliarde de euro, ceea ce o poziționează destul de bine. Sigur că nu ne comparăm cu Germania sau cu Franța, nici măcar cu Spania, dar comparativ cu alte țări din regiunea noastră chiar stăm bine.
Problema este că, din punct de vedere al poziției sale, România e oarecum la periferie, dar chiar de aici rezultă și un avantaj, pentru că această periferie a devenit tot mai interesantă în contextul actual. Și aici cred că ideea de stat-pivot ar avea relevanță pentru că ar putea mări vizibilitatea și statutul ca țară în această constelație de actori europeni. Ar mări vizibilitatea României în sens constructiv, nu disruptiv cum face Ungaria”, subliniază Bjola.
El a explicat și domeniile în care ar trebui să puncteze România. Cum România are un important potențial pe partea energetică, date fiind și rezervele sale de gaze, dar și capabilitatea energetică nucleară. Dar mai ales ar putea aduce în discuție o temă pe cât de delicată, pe atât de importantă: tranziția spre energia verde.
„Eu vorbesc de un stat-pivot care să contribuie constructiv la aceste relații. Și mai multe strategii. Să spunem că ai o temă energetică de foarte mare importanță în momentul de față, e vorba de tranziția spre zona verde. Sunt câteva state interesate de acest lucru și nu mă refer la cele mari. M-aș gândi aici la țările scandinave, dar și Grecia, poate și alte state. Am putea crea astfel o mică constelație în care să poți să discuți și care să urmărească o agendă destul de bună”, arată profesorul.
O altă temă de interes ar fi migrația. Odată ce România ar deveni un stat-pivot ar fi majore.
De asemenea, România, odată devenită stat-pivot în zonă, nu ar mai putea fi oprită în demersurile de a deveni membră a spațiului Schengen.
„O altă temă pe care o putea prelua România este problema migrației, iar dacă această constelație ar fi fost creată mai devreme nu aveam nici probleme cu Schengenul. Mă refer la România, Austria, Bulgaria, Italia. Deci creai o constelație, aduceai pe masă anumite subiecte, stabileai niște relații. Era mult mai greu ulterior pentru Austria, chiar imposibil să ne spună nu. Pentru că tu, România, stabileai oarecum sau luai o inițiativă”, mai explică profesorul.
Iar România, ca stat-pivot, ar putea treptat să aibă ambiții care să depășească aria sa geografică, estul continentului. „O altă constelație care mi se pare foarte interesantă ar fi exact una care ar uni punctele cardinale din Europa. Mă refer la Spania, Olanda, Polonia și România. Deci acestea sunt cele patru mari state care sunt sunt oarecum la periferia Europei și care ele la un loc ar avea o relație, o configurație de influență foarte importantă”, punctează profesorul.
Pivot militar în Est
România ar putea și ar trebui să puncteze și la alte capitole. Iar în contextul războiului din Ucraina, ar putea deveni și un actor important pe plan militar.
„Din punct de vedere al capacității militare, în Europa avem, în ordine, Franța, urmată de Germania, Italia, Spania și Polonia. România e pe locul 10 din punct de vedere militar, ca și capacitate, ca buget și ca înzestrare. Deci s-a mutat foarte mult din punctul asta de vedere, militar, și în contextul actual are un anumit profil”, completează profesorul.
Chiar dacă nu este printre puterile europene, România are și aici un potențial serios. Și mai are și susținerea Statelor Unite ale Americii, un parteneriat strategic serios cu Washingtonul. Similar ideii de stat-pivot în Uniunea Europeană, România ar putea urma același model și în NATO. Iar aici are un exemplu foarte bun: Polonia.
„Genul de pivotare de care vorbeam poate să aibă și teme militare, așa cum vedem exemplul Poloniei. Polonia nu văd să fie foarte influentă la nivel european, iar relațiile ei cu Uniunea Europeană, după cum știm, sunt tensionate.
Dar în cadrul NATO, Polonia încearcă să își intensifice această relație, în special cu SUA, iar acesta e un alt aspect pe care ar trebui să-l aibă și România în vedere.
Numai că, spre deosebire de Polonia, România ar trebui să devină un stat pilot cu o mai mare influență și în Uniunea Europeană și să aibă cele mai bune relații și acolo”, a încheiat profesorul.
