Modestia epistemică înseamnă să-ți cunoști limitele de competență. Să nu extinzi în domenii unde ești, de fapt, profan concepte cu semnificații precise și cu genealogii intelectuale verficabile din alte zone.
Eu unul nu m-aș aventura să scriu despre mecanica cuantică, biologia moleculară ori astrofizică dincolo de generalități acceptate consensual în discursul public. Eventual și adeseori riscant, metafore.
Tot astfel, nu cred că ajută în vreun fel sau altul cunoașterii reale incursiunile amatoriste în istorie, filosofie și sociologie politică.
Istoria instituțiilor, a mentalităților și a ideilor (morale, politice, estetice, religioase) cere decenii de concentrare analitică.
Aveam 20 de ani când am citit prima oară cartea lui Jean Touchard „Histoire des Idées politiques”. La 25 de ani am terminat prima lectură din operele lui Raymond Aron. Le recitesc și acum.
Chiar azi am comandat primul volum din cronicile politice publicate în Le Figaro. Doriți să discutam despre NATO și UE, despre Tradiția Rusă, despre stânga și dreapta, despre Hitler și Stalin, haideți să ne înarmăm bibliografic.
Eseul este o specie literară înșelătoare, te poate ademeni spre a bate câmpii cu grație.
Lăsând grația de-o parte, a bate câmpii pe teme de maximă seriozitate morală și spirituală îți subminează grav statura și statutul de intelectual.
Foto: Portrait of a Man (1515) by Titian, Metropolitan Museum of Art
Vladimir Tismăneanu este profesor de științe politice la University of Maryland și autor a numeroase cărți despre totalitarisme, ideologii, utopii și revoluții.
