Profesional, eu sunt un om școlit de corporație. Pentru mine, corporația a fost o școală aplicată pentru tot ce citeam, sau ar fi trebuit să citesc, în cărți. Între timp, corporația și corporatistul au ajuns să fie folosite, nu de puține ori, în contexte peiorative. Un lucru nedrept, în opinia mea.
Dacă te aștepți ca acest articol să fie despre cât de nasoale sunt lucrurile într-o corporație și despre cum corporația îți „fură” viața, te voi dezamăgi. Am învățat foarte multe lucruri în corporație, am cunoscut oameni extraordinari, am fost parte din proiecte care au definit modul în care oamenii comunică și am trăit experiențe memorabile. Ar fi nedrept să arunc cu noroi în „instituția” care m-a format.
După mulți ani petrecuți în corporație, am făcut un pas curajos pentru mine. Am plecat să lucrez pentru o companie antreprenorială, de talie medie, cu capital 100% românesc. În acel moment al vieții, am simțit nevoia să merg într-un loc mai puțin procedural, unde distanța în timp de la idee la produsul final era (și este în continuare) mult mai mică. Atât în corporație, cât și în zona antreprenorială, sunt și lucruri mai puțin potrivite modului meu de a face lucrurile, dar nu va fi vorba nici despre acest lucru în rândurile de mai jos.
Am în jurul meu mulți apropiați sau cunoscuți care cochetează cu ideea anteprenoriatului. Stăm adesea la povesti lungi despre cum este mai bine: să fii angajat într-o corporație sau să devii antreprenor? Având în vedere că am făcut parte aproape zece ani dintr-o corporație și de 12 ani lucrez în mediul antreprenorial, primesc multe întrebări despre cum este mai bine: corporatist sau antreprenor?
Indiferent câte cărți vei citi pe această temă si cât de mult vei povesti cu oameni care au trecut prin ambele experiențe, iți pot spune că nu există un panaceu sau o rețetă. Îmi pare rău dacă te-am dezamăgit (din nou). Experiențele altora, ideile din cărți sau de pe grupurile de Facebook, teoriile din diverse cursuri nu vor avea efectul dorit, dacă le vei folosi dogmatic. Dacă vei conchide că, până aici, nu ți-am spus mare lucru, ai dreptate.
De aici încolo, îți voi spune câte ceva despre lucrurile care apar cel mai frecvent în discuțiile pe tema dilemei „corporație sau antreprenoriat”.
- Simți că ai muta munții din loc, dar nu poți, pentru că în corporație nu te lasă șeful, procedurile și viziunea obtuză a companiei si multe altele. Dar dacă ai avea business-ul tău, ai face altfel. Îți propun să faci un exercițiu. Găsește o școală sau liceu public în orașul tău și propune-ți să deschizi o covrigărie lângă respectiva instituție de învățământ sau în raza acesteia. Cum ți se pare tot procesul? Erai pregătit(ă ) pentru toate lucrurile care apar?
- Petreci mult timp la serviciu și mai bine folosești acel timp muncind pentru tine. Corect. Dar oare ești pregătit(ă) să lucrezi aproape în fiecare weekend? Inclusiv în vacanță? Ești pregătit(ă) să ai vacanțe mai scurte și mai puține? Poți să testezi prin voluntariat. Propune-ți ca, timp de trei luni, să faci constant voluntariat opt ore pe zi, în fiecare zi de weekend. Ca angajat, ai parte de timpul tău liber, indiferent cât de mult muncești. În antreprenoriat, ești mereu „on call”.
Nu vei ajunge în situația menționată mai sus pentru că tu știi să clădești o echipă, să o motivezi și să o fidelizezi.
Toți cunoscuții mei care au trecut din corporație în antreprenoriat au devenit mult mai atenți la tot: de la cheltuieli, la modul de manipulare al mijloacelor fixe ale noii lor companii, la timpul pe care îl alocă.
Este o altfel de implicare, pe care nu o poți înțelege până nu ai trecut prin ea. Acest lucru s-ar putea să te transforme fix în șeful pe care nu ți-ai dori să îl ai.
Implicarea este invers proporțională cu distanța față de capitalul investit. Într-o corporație, ești foarte departe față de cei care investesc. Nu ești aproape sau nu îl cunoști deloc pe cel care „dă banul” (vă rog să îmi scuzați colocvialismul). Prin urmare, de multe ori, anumite decizii se iau în funcție de criterii mult mai „aliniate” cu cele personale. Ca antreprenor, nu ai acest lux. Distanța dintre mine si cei care „dau banul” este foarte mică, avem o relație directă, constantă. A trebuit să iau cele mai bune decizii pentru business, chiar dacă acest lucru nu a fost mereu pe placul meu. De obicei, multe dintre aceste decizii se împotmolesc în orgolii. Dar, despre asta, într-un alt articol.
Știu că ai auzit, de multe ori, în corporație că este necesar să ieși din zona de confort. Dar nu până la capăt: ai cel puțin un coleg (sau, câteodată, un întreg departament) care să se ocupe de absolut tot ce ai nevoie, astfel încât tu să te concentrezi doar pe ceea ce ai de livrat: IT, resurse umane, logistică, protecția muncii etc. În antreprenoriat, nu există confort.
Îți propun să faci următorul exercițiu: dacă ai o persoană care te ajuta în casă la curățenie (și pe care o plătești, evident), te rog fă-ți un task de a face retușuri de fiecare dată după ce persoana respectivă termină treaba pe care o are de făcut. Cum te simți? Sau hotărăște-te dacă vrei să îți deschizi un PFA sau o microîntreprindere ca formă de organizare fiscală si juridică pentru viitoarea ta afacere antreprenorială. Cât timp ai alocat până să găsești răspunsul corect? Ai fi preferat să faci altceva în acel timp? Ești pregătit(ă) să renunți la cât mai mult din timpul tău?
Sper ca acest articol să te îndemne să faci un exercițiu de sinceritate cu tine. Îți doresc să folosești întrebările adresate de mine ca punct de plecare, astfel încât să ajungi la o decizie informată, asumată si documentată.
Personal, mi-am pus si eu multe întrebări și am discutat mult cu acționarii care mi-au încredințat business-ul ca să îl conduc. Nu am răspuns la toate întrebările, tocmai de aceea sunt în acest moment un „intraprenor”.
Nu va fi ușor si, cel mai probabil, nu vei găsi răspunsul peste noapte. Dar sigur vei fi mai aproape de un răspuns.
Să fim bine!
Ionuț Polexe are o experiență de peste 20 ani în corporații și business-uri antreprenoriale. Absolvent al Facultății de Studii Europene din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, a finalizat un modul de studii despre sustenabilitate la Rotterdam School of Management, Erasmus University și un modul de „Design Thinkig and Creativity for Business”, la Insead. Își dorește să contribuie la transformarea afacerilor, inspirând și ajutand la dezvoltarea oamenilor care fac parte din respectivele afaceri.
