Bugetul și mugetul

Votarea bugetului anual de către plenul parlamentului a fost un moment așteptat de toți cetățenii cu scaun la cap care înțeleg importanța acestui act politico-administrativ. Cu toții au așteptat dezbateri cu argumente și contraargumente pentru a se vota varianta cea mai bună.

Dar, la ceea ce trebuia să fie dezbaterea din acest an, bugetul a trecut pe locul doi, fiind acoperit de mugetul celor ce au făcut de trei ani încoace din Parlamentul României un loc nefrecventabil.

​Întors de la farsa cu Papa, spre care s-a strecurat camuflat într-o echipă de mașiniști pentru a smulge golănește o poză, omul de galerie Simion, deghizat de trei ani în parlamentar, a făcut din nou circ împreună cu corespondenta sa feminină, Șoșoacă. Ce a fost acolo am putut vedea și nici nu e nimic de comentat.

Doar faptul că în Parlamentul României s-a ajuns la amenințări cu violul, fapt condamnat de legea penală și că, până în prezent, instituțiile abilitate nu s-au autosesizat. Ce să înțeleagă cetățeanul de rând din asta?

Că demintarii pot face orice, pot recurge și la amenințări incriminate de lege, pentru că ele pot fi puse imediat în categoria de „declarații politice”.

Nu despre cei doi turbulenți vreau să vorbesc, ci de dezonorata lor asistență, formată din demintari fără demnitate. Niciunul dintre palamentarii ce au asistat la acele manifestări de mitocănie nu a intervenit. Erau în sală și președintele de ședință, și chestorul care erau obligați prin regulament să intervină. Nu au făcut-o. Erau în sală parlamentarii din cele două camere. Nu s-a găsit niciunul care să intervină pentru a salva onoarea instituției pe care o populează vremelnic. Cu toții au fost complici la acea mitocănie, la cea mai recentă mitocănie dintr-o lungă serie.

Pe 26 septembrie 1991, minerii, chemați de Ion Iliescu, au luat cu asalt clădirea Parlamentului, fiind înarmați cu bâte și înfierbântați de instigările echipei bolșevice care-și prezervase puterea după căderea lui Ceaușescu. Cu toate acestea, un om venit din altă lume, Ion Rațiu, a urcat la tribună de unde i-a atenționat că se află în clădirea Parlamentului României și le-a cerut să părăsească sala.

I-a stat alături poetul Ioan Alexandru, pe atunci parlamentar. Și, surpiză!, minerii chiar au părăsit sala și s-au retras spre galeriile din care fuseseră scoși. Deci, s-a putut. O voce, două voci ale rațiunii au oprit atunci furia unei mase dată clocot.  

La 34 de ani de la căderea lui Ceaușescu, în Parlamentul României nu s-a găsit niciun om să-i ceară omului din galerie să se întoarcă de unde a venit, cu tot cu varianta sa feminină. Niciunul! Niciun Rațiu, niciun Alexandru. Cu toții au asistat la încă o demonstrație de mitocănie și de acte ilegale și nu au reacționat măcar prin codamnarea de la microfon a unor asemenea comportamente suburbane. Fie s-au prefăcut că au altă treabă, fie au privit indiferenți, fie „s-au hlizit”. Orice au făcut, au fost de aceeași teapă cu perechea generatoare de mitocănii.

Votanții sunt cei ce i-au trimis pe cei doi turbulenți în Parlamentul României. Dar faptul că ei produc mereu astfel de evenimente este din vina tuturor celorlalți parlamentari, a nedemnilor demnitari.

Să nu credeți doamnelor și domnilor parlamentari din alte formațiuni decât AUR că lumea vă va judeca mereu prin contrast, că veți părea lorzi față de mitocanii pe care-i cauționați. Românii așteptau bugetul și le-ați dat mugetul.

Din cauza voastră majoritatea votanților va ezita să se mai prezinte la vot, pentru că nu Simion și Șoșoacă, pe care nu i-ar vota niciodată, îi scârbesc, ci voi, prin faptul că le cauționați mitocăniile.

Cei doi nu au apărut din merite proprii, ci din scârba electoratului față de voi. Din cauza voastră cresc în sondaje acești indivizi, nu pentru că le oferă circ celor ca ei. Ieșirile lor nu le aduc mai mulți votanți, pentru că și bazinul lor electoral este limitat, ci complicitatea voastră la mitocăniile lor vă izgonesc vouă votanții. Voi sunteți vinovați de creșterea extremismului și antieuropenismului bine întreținute de la Moscova. Când voi tăceți, câștigă cei ce spun orice, chiar și cei ce se amenință cu violul.